NEWS

In urma unui articol ironic din evenimentul zilei scris de către doi tineri ziarişti, emisari cu microfoane ascunse, articol pe care îl puteţi găsi pe situl: http://alegeriparlamentare2008.ro/emain/articolul/829667/Partidul-cu-doar-cinci-candidati-al-saselea-a-fost-arestat#, am dorit sa dau o replică. Nu știu în ce măsură mi/a apărut la ziar azi 27/11/08. Articolul este următorul, incluse și câteva opinii ale cititorilor. Sper sa fie inclusa si a mea.

Partidul cu doar cinci candidaţi (al şaselea a fost arestat)   Andrei Crăciun Vlad Stoicescu Marţi, 25 Noiembrie 2008 Partidul Naţional Democrat Creştin, ţinut în viaţă de idealurile unui bătrân ţărănist şi de banii unui fiu, doctor în hipnoză în Elveţia, trebuia să aibă şase candidaţi în alegeri, dar “unul de la Galaţi a avut un necaz cu o mită”. Partidul Naţional Democrat Creştin (PNDC) e format din disidenţi şi mai mult decât atât. Din disidenţi la disidenţă. Formaţiunea s-a născut pe 6 septembrie 1990, după ce preşedintele Oprea Niţă s-a despărţit, legal şi moral, de PNŢCD.  N-a suportat că în jurul nucleului dur al ţărăniştilor începuseră să graviteze oportunişti şi lichele de tranziţie. Oprea Niţă nu abdică niciun centimetru când vine vorba de creştin-democraţia adevărată. A stat 11 ani în puşcăriile comuniste pentru culpa de a fi fost în “tineretul ţărănist”. După Revoluţie, idealurile lui Maniu, pentru care el îndurase temniţă grea, s-au virusat sub apăsarea grea a vechilor politruci. Aşa şi-a făcut Oprea Niţă, după obiceiul timpurilor, partidul lui. Unul mărunt, de apartament şi de ideal naţional, în care să aibă drept de veto. De-atunci au trecut aproape două decenii. Oprea Niţă are acum 81 de ani şi un partid la fel de mic. La alegerile parlamentare de la sfârşitul lunii ar fi trebuit să aibă şase candidaţi. Au rămas doar cinci, pentru că unul a fost arestat pentru o mită. Epopeea PNDC rezumă convulsiile, spaimele şi speranţele inimoaselor şi complicatelor partide neparlamentare. “Şi-o să scrieţi ce zicem noi?” La sediul bine plasat (în zona Unirii) se lucrează. Un afiş tipărit pe o imprimantă veche, cu jet de cerneală, ne face atenţi: “cade mortar!”. Suntem atenţi şi intrăm. La o masă din dreapta, un domn cu cărare pe-o parte studiază atent un mănunchi de hârtii. În stânga, un tânăr trendy e aplecat peste un calculator. În centrul încăperii, un bătrân se încălzeşte la un fel de reşou mai mare. Aici, la PNDC, n-au mai fost jurnalişti de mult: “Au venit tot aşa nişte tineri, acum câţiva ani, dar n-am fost mulţumiţi”. În dimineaţa asta de noiembrie mai intră, din când în când, doar muncitori cu salopete murdare şi şepci roşii pe care scrie “Îmi pasă” şi “Vanghelie”. Scepticismul e apăsător. Hazardul ne salvează: silueta unui bărbat masiv, grizonat, îşi face loc pe uşă. Horia Niţă, prim-vicepreşedinte, fiul domnului Oprea, fost membru FSN până pe 12 ianuarie ’90, fost poloist la Rapid, în prezent doctor în hipnoză şi patron de institut specializat în medicină orientală şi cercetări psihosomatice la Lugano, în Elveţia. Prim-vicepreşedintele e încărcat cu câteva plăsuţe cu sucuri şi saleuri – “ce bine ne-am potrivit, simţeam eu că azi se va întâmpla ceva important, am luat şi ţigări (n.r. – şapte pachete de Marlboro roşu), fumez doar în ţară, de supărare”. Vine de la o emisiune cu Cristi Tabără, la Pro TV. E revoltat (“M-au lăsat să vorbesc patru minute”) şi suprins (“Şi chiar o să scrieţi ce vă zicem noi?”). Scriem. Mondialul italian i-a salvat de mineri Ca şi tatăl său, preşedintele, Horia e el însuşi un roman. În vara lui ’90, când cu mineriadele, Niţă, tatăl şi fiul, erau cu alte câteva sute de revoluţionari în Italia, la Mondial. România juca un meci de coşmar cu Camerunul lui Roger Milla. Atunci au primit vestea de la nişte vecini: “Au trecut nişte mineri pe la voi pe-acasă”. Juniorul a hotărât să nu se mai întoarcă. Seniorul s-a întors, deşi frica era frică: “Eu sunt bătrân, am făcut puşcărie, dacă vin să mă omoare, să mă omoare în România!”. Lui Horia Niţă i-a intrat atunci “cuţitul în oase”, a prins spaima asta de ţara natală. Şi nu s-a mai întors nouă ani. Cu munca a luat-o de jos de tot în Italia, chiar dacă s-a aflat în fruntea reprezentanţilor români care au cerut azil politic în “Cizmă”. Era perioada romantismului latino: “Italienii ne-au dat azilul, motivând că suntem fraţii lor, sânge din sângele lor, după cum şi e”. Necazul cu candidatul de la Galaţi Până la urmă tot poloul l-a salvat. A mai jucat un timp în Elveţia, a avut noroc de un prim contract bun (60.000 de franci) şi aşa a prins cheag. Ulterior, s-a ţinut de şcoli şi a devenit specialist “în comunicare non-verbală, în empatie, adică într-o discuţie trebuie să îi spui ăluia de stânga ceva de stânga, şi ăluia de dreapta altceva mai de dreapta. Trebuie să ştii să obţii, aşa ieşi câştigător”. Prim-vicepreşedintele simte că din Occident bate vânt rău: “Vine criza şi o să fie prăpăd: un milion de şomeri în România! Conducătorii au furat, au vândut tot, românul simplu a ajuns servitor în ţara lui, pe pâmântul lui”. Şi soluţia nu e la PNDC, pentru că – admite – “noi n-avem nicio şansă, dar partidul ăsta e idealul lui tata”. Bătrânul recunoaşte că aşa e şi oftează când îşi aduce aminte de “necazul cu candidatul de la Galaţi, care a fost arestat”. Fiul nu vrea să intre prea mult în detalii: “Lasă, tată, astea sunt problemele interne ale partidului”. Şi atunci? “Şi atunci, de voi, de mass-media, depinde viitorul de mâine al acestei ţări, să înceteze campania de dezinformare, dezintegrare şi destabilizare. Poporul trebuie trezit, se termină Ţara Românească altfel. Să fiţi curajoşi, să spuneţi adevărul”, ne îndeamnă Horia Niţă. Doamna Anişoara Bindea, vicepreşedinte şi avocat, specialistul în drept al partidului, aruncă o perspectivă juridică mai sumbră: “Eh, aici e şi jurisprudenţa CEDO, cu atâtea cazuri de jurnalişti condamnaţi în forţă…”. Şeful de la tineretul naţional, democrat şi creştin (adus în partid de mama lui) ştie cum putem scăpa. Ne face cu ochiul: “Veniţi la noi, în organizaţie, avem cea mai bună doctrină pentru voi, avem programe…”. NĂPASTA Omul care “a vrut să ne fure tot partidul” În viaţa unui pardid ca al familiei Niţă intervin momente de cumpănă. Unul a fost atunci când, cu ceva vreme înainte de alegerile locale, în sediul PNDC a descălecat Florin Anghel, traseist politic trecut cam pe la toţi, de la liberali la conservatori (acum e la PDL). Anghel, afacerist de succes şi, pe atunci, preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova, era o lovitură fulgerătoare de imagine pentru PNDC. Şi oferea un viitor financiar luminos, în perspectiva apropiatelor alegeri. Horia Niţă a avut o presimţire: “A venit şi la mine în Elveţia, a fost şi aici, în sediu, s-a uitat aşa în jur şi a zis: <Ăsta e partidul meu!>, că să-l pun preşedinte. <Nu te pun, Florine, că aici e tata, a făcut puşcărie unşpe ani. L-am pus preşedinte executiv>”. Asocierea cu Anghel a fost un succes electoral. Acum PNDC are 16 primari, 163 de consilieri locali, 2 muncipali şi 5 judeţeni, cei mai mulţi în Prahova. Preşedintele însă vrea să le retragă sprijinul politic acelora care au trădat. “Florin Anghel a vrut să ne fure tot partidul, au făcut congresul lor separat, l-au ales pe domnul secretar, aici de faţă, secretar şi la ei, cu ştampile, cu falsuri în acte! Nu se poate! Cei care au plecat cu Anghel trebuie să plece din consilii şi să le lase locul oamenilor noştri curaţi de pe liste, cum e legal”, acuză Oprea Niţă. “Da, au venit hotărâţi să n e facă, pentru că au fost cazuri când oamenii fideli lui nici nu au împărţit manifestele tipărite de mine în Italia. Am dat 12.000 de euro pe un milion de manifeste. A fost o cacealma a lui Anghel, el a vrut să ne rupă, ne-a propus să fuzionăm cu PNL-ul, însă tata a uzitat de dreptul lui de veto”. CÂTEVA IDEI POLITICE “Văcuţa trebuie mulsă cu mâna, e bine pentru ţâţa ei” > România să fie neutră, cum a văzut prim-vicepreşedintele Horia Niţă că e Elveţia, fiindcă “aşa am putea asigura întâlniri ca la Geneva, să garantăm securitatea şi doar 5% din bogăţia elveţienilor dacă o atragem, tot e ceva”, idee împărtăşită “şi unora din servicii şi de la SPP, ca şi alte idei de afaceri în interes public, pe care ei le pun în practică, şi noi nu alegem cu nimic”. Dacă nu le pun pe moment în practică, prim-vicepreşedintele e sigur că “aşteaptă să le mai crească odraslele, şi le pasează lor gândurile noastre şi fac profit”. > Revenirea la valorile tradiţionale, pe baza unor argumente cumva irefutabile: “porcul e făcut să stea în mocirlă, nu poate fi crescut în faianţă, iar vaca… e indamisibil să nu te lase să mulgi văcuţa cu mâna, pentru că e bine şi pentru ea, pentru ţâţa ei. Aşa, cu aparate, e ca şi cum ai face sex cu o păpuşă gonflabilă, nu?”. În susţinerea acestor deziderate, uşor antieuropene, Horia Niţă invocă şi amintirile: “Când eram copil, la Piatra-Neamţ, bunica mea făcea şi pentru copii şi pentru porci aceeaşi ciorbă, totul natural”. > Asigurarea securităţii alimentare a populaţiei, “fiindcă altfel nici nu se poate trăi”, şi promovarea României ca naţiune, nu ca regiune. Plus o luptă neabătută pentru “păstrarea identităţii noastre ca neam, mergând pe un principiu american adaptat şi la noi: ‘românul în primul rând, pe urmă ceilalţi’“. POVESTEA UNEI FOTOGRAFII “Să-mi trag haina, să nu spună că sunt din ‘cămăşile negre’” Poza de grup cu preşedintele, prim-vicepreşedintele, doamna vicepreşedinte, domnul secretar şi şeful de la tineret are secretul ei. Niţă junior n-a acceptat niciun cadru până când nu şi-a tras peste helanca neagră sacoul în carouri. Avea o teamă mai veche: “În ’90 am fost la o dezbatere, la televiziune, cu tovarăşul Iliescu. Întâmplător, aveam o cămăşă neagră. M-a acuzat că sunt din sumanele, din cămăşile negre!”. Iar domnul secretar a fost cu greu înduplecat să stea la poză, din pricina cărării, care a trebuit bine ferchezuită înainte, în faţa oglinzii. “Totul e o manipulare controlată de afară, pentru ca partidele mici să fie excluse, să rămână mafioţii. Noi suntem pentru un ideal curat, nu pentru bani, nu vedeţi că nu se mai cântă ‘Hora Unirii’ la televizor?” Horia Niţă, prim-vicepreşedinte PNDC CIFRE. La alegerile parlamentare din 2004, partidul prezidat de Oprea Niţă a reuşit să obţină 27.650 de voturi la Camera Deputaţilor şi 33.299 la Senat. Patru ani mai târziu, în cadrul localelor din vară, candidaţii aruncaţi în luptă de PNDC au strâns 239.803 de voturi.

  REPLICĂ Replică: Buna seara domnilor ziarişti, buna seara cititorilor acestui ziar. Sunt Horia Nita, primvicepresedintele Partidului Naţional Democrat Creştin, si aşi dori sa am dreptul la replica, văzând atâta ironie şi bătaie de joc în articolul scris în ziarul dumneavoastră de marţi 25 Noiembrie 2008, de doi tineri: Andrei Crăciun  şi Vlad Stoicescu, sau poate de vreun redactor şef, care pentru bani şi-ar vinde şi copilul. Este impresionant cât de bine au memorizat toate ideile care au fost enunţate la întâlnirea de la sediul central, fără nici un aparat de înregistrat; sau poate l-au avut ascuns ca să poată fi ascultate de un „specialist in denigrări”, asemănător perioadei comuniste. Se pare ca nu s-a schimbat nimic! Tot ei conduc ţara şi încearcă să manipuleze poporul, dar mai este puţin şi le va veni rândul şi acestor domni. Totul se plăteşte în viaţă, iar ei se înşeală amarnic dacă cred că vor scăpa. Când le va fi lumea mai dragă le va cădea cerul în cap. SĂ NU UITAŢI DOMNILOR! Şi acum, după acest preludiu, dacă nu veţi decide să-mi cenzuraţi replica, aşi dori să iau pe puncte şi să vă critic pentru lipsa de respect pe care ziariştii dvs. o au pentru un simbol al onorii, demnităţi şi curajului care este dl. Oprea Niţă, preşedintele Partidului Naţional Democrat Creştin, cu 11 ani de puşcărie politică pe umeri, declarat duşman al poporului şi persecutat politic în perioada comunistă, participant activ la Revoluţia din Decembrie 1989 în cabinetul 1 din CC, distins cu titlul de erou al Revoluţiei pentru fapte deosebite.  Ruşine să vă fie! De cine aţi fost trimişi pentru a denigra toată munca de 20 de ani a unor oameni care şi-au sacrificat timpul, economiile şi sănătatea pentru a promova un ideal curat de libertate, de patriotism şi neatârnare! Lucraţi cumva pentru spionajul străin? Sau începe să-i fie frică cuiva de noi şi de ideile noastre?  „Bătrânul ţărănist” despre care menţionaţi în articol este un mare om, chiar dacă voi, intenţionat, aţi uitat să folosiţi acel cuvânt de politeţe (domnul), un om care nu şi-a trădat nici o dată idealurile şi nici colegii de suferinţă, cu riscul de a fi condamnat 25 de ani de temniţă grea. Nu se compară cu aceia care, pentru a scăpa cu viaţă după 1989 au dat România pe doi gologani străinilor, umplându-şi buzunarele cu banii poporului. Voi faceţi parte dintre ei, îi serviţi doar, sau nu realizaţi ce faceţi? Cât despre mine, faptul că am rămas în străinătate luând totul de la zero şi ajungând unde am ajuns, este o mândrie; iar banii care i-am făcut şi cu care am sprijinit acest partid, i-am făcut cu sudoarea minţii şi a muncii cinstite, nu i-am furat sau primit de la guvern. Aşi fi putut să fiu din 1990 senator sau deputat, făcând parte din FSN, şi ulterior preşedinte al organizaţiei de tineret a PNŢ-cd, singurul tânăr cu drept de vot în consiliul central de conducere. Aveam doar 30 de ani atunci. Cu toate acestea am renunţat, deoarece peste tot era o invazie de nomenclaturişti care forţau toate căile pentru a se infiltra şi destabiliza partidele istorice abia trecute în legalitate. Eu, tatăl meu, dl Ion Puiu (20 de ani de puşcărie, dacă aţi auzit de el), dl Sasu (20 ani de puşcărie) şi alţi câţiva tineri, nu acceptam să stăm la masă cu acei care până atunci ne-au persecutat politic; astfel că am renunţat la toate oportunităţile şi am construit acest partid de la zero. Este ceva rău în asta?  Cât despre „obiceiul timpului”, toţi au început aşa în 1990, dar voi sunteţi mici copii ignoranţi, care nu cunoaşteţi istoria şi nu ştiţi să respectaţi pe nimeni şi vă lăsaţi manipulaţi de alţii care vă folosesc atât cât au nevoie de voi.  Aţi afirmat domnilor: Andrei Crăciun şi Vlad Stoicescu că nu faceţi politică, că spuneţi numai adevărul, dar citind articolul pe care l-aţi scris, am realizat că în 19 ani de la Revoluţie nimic nu s-a schimbat în România, în special în mass media unde dezinformarea, manipularea maselor şi interesele burgheziei comuniste sunt bine păzite.  Nu suntem antieuropeni aşa cum afirmaţi cu neruşinare! Din contră! Dar suntem şi patrioţi; iar dacă promovăm România în Europa ca naţiune nu ca şi regiune, este pentru faptul ca dorim libertatea nu supunerea necondiţionată, trecând din lac în puţ, aşa cum au făcut-o unii cu ajutorul vostru.  Asta este trădare de neam. Ar trebui sa citiţi poezia „Noi vrem pământ”  Poporul român este un popor de eroi, nu de servitori, hoţi sau cerşetori aşa cum se induce (cred că înţelegeţi acest cuvânt domnilor ziarişti de la evenimentul zilei care aţi scria acest articol) de către mijloacele de dezinformare externă (din care sper că nu faceţi parte şi dumneavoastră), iar dacă o sa continuaţi să nu respectaţi istoria şi pe eroii ei, o sa duceţi ţara de râpă. Referindu-mă la aliniatul în care vă referiţi la „acel bătrân (tatăl meu) care se încălzea la un reşou” şi la mine că aduceam să mănânc împreună cu oamenii mei în acea mică casă (sediul central al partidului) plăcinte, pateuri şi apă minerală, este pentru că nu am uitat niciodată de unde am plecat şi nu am uitat nici o dată să respect lumea, chiar dacă locuiesc unde locuiesc şi mulţumesc lui Dumnezeu pot trăi liniştit. Nu avem miliardele celor de la guvernare care se lăfăie în fotolii şi restaurante de lux. Suntem săraci ca şi poporul nostru, dar curaţi şi cu frică de Dumnezeu: Cât priveşte candidatul nostru de la Galaţi, nu aveţi nici un drept să-l condamnaţi înainte de a fi judecat. De problema aceasta se va ocupa justiţia, iar noi nu dorim să facem comentarii deoarece nu are nici o legătură cu partidul; sau poate că are din cauza voturilor care s-ar putea reduce de la unii către alţi…! Şi asta ar fi o posibilitate; dar ar fi păcat ca pentru aşa ceva să fie distrusă viaţa unui om. Dacă s-a ajuns până la un asemenea nivel, atunci a avut dreptate comunistul Silviu Brucan care trăind mult prin occident spunea de cei „20 de ani”. Eu trăind ca şi el pe meleaguri de vis sau poate şi mai de vis, aşi dubla cifra! Domnule director al acestui ziar, ar trebui să fiţi mai patriot şi să vă educaţi subalterni să devină şi ei la fel de patrioţi ca să ajungem să dăm „mână cu mână”, unind sufletele românilor şi să ne apărăm interesul naţional pe care nimeni altul nu ni-l va apăra; căci altfel…! Dar mai bine sa citiţi mai jos ultimele fraze ale poeziei sus menţionate, de G. Coşbuc şi pe care vă consiliez să o citiţi în totalitate:

„Când nu vom mai putea răbda,

Când foamea ne va răscula,

Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa

Nici in mormânt!”

Primvicepresedite, Horia Niță

Alte articole

• Ce spuneam în anul 2000 acum se adeverește!
• prof. dr. Horia Nita, solutii economice concrete pentru iesirea Romaniei din criza
• Aurul de la Roșia Montană, ultima mare miza din economia nationala
• Discursuri din anii 2000 si 2004 ale membrilor conducerii centrale a PNDC
• Primari arestati sau dictatura economica a clanului din jurul lui Berceanu/Cocos/Udrea/Bittner
• Cum a reusit Basescu sa implice Romania in crimele din Irak si Afganistan!
• La mulţi ani români! La mulţi ani România!
• Dor de Romania?!? – un text care doare
• Privatizarea companiilor de stat sau cum sa cedam 80-90% din profitul anual unor companii private