Partidul Național Democrat Creștin

Cum? Cum e posibil? Cum e posibil să adormi cu un preşedinte în minte şi să te trezeşti cu altul? Cum să accepţi adevărul celor care îţi spun că au numărat peste 10 milioane de voturi în 3 ore? Cum să te mai identifici cu ţara ta? Cum să mai crezi că-i aparţii? Cum să-i crezi? Cum să nu ai decât satisfacţia că în seara aia, la ora 9, ştia că a pierdut? Că în seara aia se citea clar pe faţa lui că a pierdut. Că era livid şi că nici el nu credea ce spune. Cum să ajungi mă să îi dai dreptate lui Vadim? Cum să te gândeşti că ştia ce spune când îi era teamă de furt? Cum să accepţi aceeaşi hăhăială încă 5 ani? Cum să nu te gândeşti că 10 ani de hăhăială înseamnă o şesime din viaţa ta. Nu-i mult? Adică, ai puţin de trăit, în medie vreo 60 de ani. Şi 10 să o ţii într-o hăhăială? Când de fapt tu visezi la altceva. Oricâte vise ude ai avea cu doamne blonde în funcţii multiple de ministru, tu să vrei de fapt altceva. Altceva decât borduri. Altceva decât servilism la nivel înalt, altceva decât minciună. Cum să ieşi pe stradă să te bucuri de o victorie, uitând că „victoria” asta tot ţine de vreo 5 ani? Şi că ţi s-a aplecat de atâta bucurie. Sau că înaintea ei a fost alta, mai luminioasă şi mai strălucitoare. A celorlalţi, care au condus şi ei până acum câteva luni, „şoldăr bai şoldăr” cu adversarii lor de azi. Şi care oricum nu au pierdut. Toţi au de câştigat. Cum să nu te gândeşti la cei care au votat cu gândul la lupta împotriva comunismului, uitând că anticomunismul nu a activat nicodată la Anvers. Că anticomunismul nu era delegat de statul român comunist să activeze în Belgia. Cum să îi ignori pe cei mulţi care au votat împotriva unui sistem, uitând de fapt că sistemul de care fug e chiar ăla pe care pun ştampila. Cum să votezi uitând de alianţa PDL-PSD de acum puţin timp? Cum să nu o iei din nou în considerare după alegeri? Cum să îţi iasă din minte cozile la care stăteau unii oameni pentru a vota? În 2009, prag de 2010. Cum să-i iubeşti pe cei plecaţi în străinătate care au decis într-un fel pentru tine, care eşti încă aici. Păi dacă ai votat pentru bine, întoarce-te! Cum să nu te gândeşti că nimeni nu ia în calcul sutele de mii de voturi din secţiile speciale organizate în sate. Cum să accepţi adevărul lor? Cum să crezi că o sută de locuitori ai unui sat au primit în vizită de Moş Nicolae un număr dublu de rude care au votat în secţiile speciale? Cum să nu-i bagi în seamă pe cei de s-au trezit de dimineaţă să facă turism înghesuiţi în microbuze. Turism electoral, singurul pe care îl pot practica, urniţi la drum de foamea de acasă şi de moşul ăla păcătos care iar n-a venit la copiii lor. Cum să nu te gândeşti la inutilitatea votului tău când ştii că al altuia a costat 50 de lei. 50 de lei, care pentru tine ar putea însemna două bilete la film iar pentru el poate o saptamana de mâncare. Cum să nu te gândeşti că foamea cultivată e cumpărată mai târziu în schimbul a două bilete la film. Un film prost care rulează de ani buni. Mult prea mulţi pentru o viaţă aşa scurtă. CITESTE TOT ARTICOLUL...