De ce vrea Basescu sa fim partasi la crimele din Irak si Afganistan, sclavi ai axei licuricilor SUA, Anglia si Israel?

4 Responses to De ce vrea Basescu sa fim partasi la crimele din Irak si Afganistan, sclavi ai axei licuricilor SUA, Anglia si Israel?

1. Buta Dumitru says:

   18/08/2010 at 17:07

   I.
   Evreii din România cer autorităţilor să adopte o poziţie privind moneda cu Miron Cristea

   Ziare din Israel şi Statele Unite scriu zilele acestea pe larg despre acest subiect. Şi lideri din comunitatea evreiască au adoptat o poziţie în privinţa monedei cu cel care a retras cetăţenia în cazul a peste 200.000 de evrei din România în perioada interbelică. Agenţia de presă The Associated Press a relatat cum un lider din comunitatea evreiască din România a cerut marţi autorităţilor române să adopte o poziţie privind o
   monedă care îl comemorează pe patriarhul Miron Cristea, ce a retras cetăţenia în cazul a mai mult de 225.000 de evrei înainte de Al Doilea Război Mondial. Paul Schwartz, liderul adjunct al comunităţii evreieşti din România, a declarat că Banca Naţională, Guvernul, Parchetul şi Biserica Ortodoxă Română ar trebui să
   aibă o poziţie clară despre moneda cu Cristea, cel care a condus Biserica Ortodoxă Română din 1925 până în 1939 şi a fost prim-ministru între 1938 şi 1939.
   Patriarhul a fost responsabil pentru revizuirea legii cetăţeniei, când aproximativ 225.000 evrei cu cetăţenia română au pierdut-o, adică 37 la sută din populaţia evreiască, potrivit lui Radu Ioanid, director al Muzeului
   Memorial al Holocaustului.
   Într-un interviu telefonic, Schwartz a spus că Miron Cristea “a fost în mod clar un antisemit” şi a adăugat “legile din România sunt bune, dar nu sunt întotdeauna respectate”.
   “Eu nu înţeleg cum patriarhul a reuşit să treacă prin filtru”, a declarat Robert Schwartz, reprezentant al evreilor români din Cluj. “Este cunoscut că are probleme legate de atitudinea sa faţă de evrei.” Schwartz a spus că erau
   alţi români, cum ar fi Regina Maria, care era contemporană cu patriarhul, care a făcut mult pentru evrei şi căreia ar trebui să-i fie recunoscute meritele.
   Accesari: 542

   Publicat Marţi, 03 august 2010 Alexandra

   II.
   Evreii romani vor inapoi aurul confiscat in razboi
   Presedintele Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania (FCER), deputatul Aurel Vainer (foto), a declarat la cel de-al doilea Congres al FCER, ca bunurile evreilor fara urmasi morti in Holocaust ar trebui recuperate, in contextul in care legislatia romaneasca permite acest lucru.

   El a adaugat si ca evreii ar trebui sa redobandeasca aurul care le-a fost confiscat in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.

   “Trebuie sa redobandim aurul confiscat de la evrei in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial”, a spus Vainer, care a prezentat, miercuri, raportul de activitate al Consiliului de conducere al FCER pentru perioada 2005-2010.

   El a subliniat ca ajutorul de stat venit de la buget pentru FCER nu mai are acelasi nivel.

   Deputatul Aurel Vainer a aratat ca printre realizarile Federatiei in perioada 2005-2010 se numara publicarea unor lucrari de interes national si international, precum Sinagoga in Romania, dezvoltarea retelei de centre de recreere si instruire, sau transmisiunile in direct ale activitatilor congresului. El a mai aratat ca in acesti ani s-a trecut la ideea de centru comunitar evreiesc.

   Vainer a respins si acuzatiile potrivit carora ar fi creat anumite relatii in favoarea conducerii in timpul mandatului sau.

   In timpul lucrarilor, delegatii FCER au subliniat necesitatea rezolvarii problemei antisemitismului si a cea a convertirii la religia mozaica.
   Citeste mai multe despreAurel Vainerrecuperare bunuri HolocaustFederatia Comunitatilor Evreiesti
   III.
   EVREUL Traian Basescu, medaliat de Federatia Comunitatilor Evreiesti din Romania

   foto: ronews.org
   Presedintele Traian Basescu a primit, marti, medalia de onoare “Prieten al comunitatilor evreiesti din Romania – Iubitor de pace si iubitor de oameni”, din partea deputatului Aurel Vainer, presedintele Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania.

   Deputatul Aurel Vainer, presedinte al FCER, i-a inmanat lui Train Basescu, la Palatul Cotroceni, medalia de onoare “in semn de apreciere a intregii activitati indreptate spre binele romanilor de toate nationalitatile si pentru prietenia aratata in mod constant evreilor de pretutindeni”, se arata intr-un comunicat de presa al Administratiei Prezidentiale.

   In cadrul intrevederii, reprezentantii comunitatilor evreiesti din Romania si-au exprimat gratitudinea pentru sprijinul acordat de presedintele Traian Basescu, se mai precizeaza in comunicatul Presedintiei.

   Ce se ştie despre EVREI

   Evreii au creat socialismul şi comunismul
   Karl Marx evreu din Germania, a pus bazele statului Socialist
   Lenin care a fost o corcitură :evreu după bunic şi calmuc după bunicii mamei, a pus bazele revoluţiei proletare şi a construit socialismul în Rusia.
   Stalin care pe numele adevărat este Djugalvili = fiu de evreu, a fost fochi iar mama lui s-a căsătorit urgent cu un cismar. Se pare că pe tatăl său vitreg l-a omorât Stalin. A aplicat construirea comunismului în cel mai sângeros mod posibil
   Beria securist, mâna dreaptă a lui Stalin, evreu care a înscenat mii de procese unor conducători de gubernii şi care chemaţi la securitate erau bătuţi şi sub teroare scriau în declaraţii şi fapte pe care nu le-au făcut. Erau judecaţi şi apoi împuşcaţi.
   Evreii au transferat socialismul în tarile ocupate după al doilea Război.
   În România
   Au fost plantaţi de către Moscova în conducerea statului o serie de evre.
   În Biroul Politic al CC al PCR, cel mai autoritar organism politic la acea vreme, erau: Gheorghe Gheorghiu-De (Român ), Ana Robinsohn Puker, Teohai Georgescu (alias Burach Tescovici) şi Vasile Luca (alias Luka Laszlo), respectiv un român şi trei alogeni.
   În cartea sa, Primejdii, încercări, miracole, rabinul-şef din România, Moses Rosen, scria: Dej şi Luca erau socotiţi formal, primii, însă toată lumea ştia că ea (Ana Pauker n.a.) era numărul unu…
   In PC(b) urmaşii lui Cain deţineau puterea în proporţie mai mare de 80%. În compensaţie toate secţiile Comitetului Central erau conduse de aceştia, astfel:
   1. Mihai Roller. A condus sectia de istorie. Este făcut academician. Nu avea studiile terminate. Iată cei mai apropiaţi colaboratori ai săi:
   2. Filipovici (venit şi el din URSS).
   3. Onesacu Marcu (nume de împrumut). Absolvent al Facultăţii de drept din Bucureşti.
   4. Marusohn. Studii medii.
   5. Krakauer Charlota. Profesoară de franceză.
   6. Langfelder Paul. Venit din Occident în 1946. Nu ştia româneşte.
   7. Aronovici.Arhitect.
   8. Milka Herşcovici.
   9. Iosif Chişinevschi. A condus secţia de propagandă. Evreu Basarabean. L-a avut alături pe evreul transnistrian
   10. Miron Costantinescu. Împreună şi-au adus contribuţia la uciderea bestială, cu ranga, a lui Lucreţiu Pătrăşcanu, care avea “vina” că se declarase român.
   11.Teodor Rudenco. A condus secţia de cultură. Evreu din Basarabia. Acum apar “poeţii muncitori” Ion Păun Pincio, Marcel Breslaşu, A.Toma, E. Frunză, Th. Neculuţă s. a.
   12.Vincze. A condus secţia pentru îndrumarea şi controlul armatei, justiţiei şi securităţii. Evreu ungur.
   13. Ghizela Vass. A condus secţia externe. Evreică maghiară. Asistată de 14. Lidia Lăzărescu (nume de împrumut), 15. Olga Deuth, 16. Andrei Goanţă (nume de împrumut).
   In ministere situaţia era identică:
   17. Ana Robinsohn Pauker. Evreică. Ministrul Afacerilor Externe. Îi avea ca adjuncţi pe 18. Eduard Mezincescu (Mezingher), evreu. 19. Grigore Preoteasa. Căsătorit cu o evreică, 20. Nicolae Cioroiu. Căsătorit cu o evreică.

   Toţi directorii din Ministerul Afacerilor Externe erau evrei :
   21. Lăzărescu, 22. Mircea Bălănescu, 23. B. Şerban, 24. Clara Ardeleanu, 25. Ida Felix, 26. E. Păsculescu, 27. Ana Toma, 28. Cornel Bogdan, 29. Petre Iosif, 30. Dionisie Ionescu, 31. Nicu Şerban.
   Ambasadori evrei: 32. Gheorghe Stoica, la Berlin, 33. Davidovici, în Israel, 34. Simion Bughici, la Moscova, 35. Mircea Bălănescu, la Paris, 36. Petre Iosif, la Roma, 37. Silviu Brucan (Samuil Brukner), la Washington.
   Toamna, când începeau sesiunile ONU, mass-media care anunţa sosirea delegaţiilor se amuza, anunţând că Israelul a veni la sesiune cu două delegaţii, una din Israel şi alta din România.
   In ministerul de externe singurii români erau femeile de serviciu, portarii şi şoferii. In rest “poporul ales”.
   Circula atunci în minister o vorbă de duh, sau de năduh, conform căreia în MAN funcţionau 11 sinagogi. Talmudul prevede că unde sunt 10 iudei (bărbaţi) poate lua fiinţă o sinagogă şi în Ministerul de Externe erau 112 evrei (bărbaţi).
   38. Mihai Florescu (nume de împrumut). Ministrul Petrolului şi al Chimiei. Venit din URSS cu Ana Pauker. S-a strecurat în casa lui Nicolae Ceauşescu, jucând un rol nefast în toate evenimentele “epocii de aur”.
   Şi acesta a avut grijă să umple ministerul cu oameni de încredere după modelul Anei Pauker. A înfiinţat celebrul SOVROM-PETROL: altă pâlnie prin care petrolul românesc s-a scurs fără greutate spre Uniunea Sovietică. Prin anii 50, o societate sovietică (Cuarţit) a început exploatarea sălbatică a uraniului din Munţii Apuseni, despre care se spunea că este cel mai pur din lume. Românii îl scoteau din pântecul pământului, îl încărcau în lăzi speciale şi lua drumul URSS. Era material strategic pentru interesul socialismului.
   Valoarea uraniului jefuit de sovietici a depăşit trei miliarde de dolari.
   La Ministerul Apărării Naţionale, la început a fost ministru ruteanul Emil Bodnarebko (Botnăraş). Mai târziu,
   39. Leontin Silaghi (Sălăjan). Căsătorit cu o evreică.
   40. Walter Neulander (Roman). Responsabil cu educaţia politică a armatei (îndoctrinare).
   Aceştia au fost groparii armatei române din cel de al II-lea război mondial.
   41. Luka Laszlo (Vasile Luca). Ministrul Finanţelor. Prieten apropiat al evreilor unguri Bela Kun şi Mathyasz Rakoczi. Un adept făţiş al falsei teorii că Ardealul e unguresc. Şi-a văzut împlinit visul , după care râvneşte şi azi UDMR, de a înfiinţa Regiunea Autonomă Maghiară. În scută vreme şi acest minister a fost dominat de urmaşii lui Bela Kun şi ai lu Cain. Un glumeţ spunea că în Ministerul de Finanţe nu mai vorbeau româneşte decât femeile de serviciu şi portarii.
   În timpul războiului, mareşalul Ion Antonescu i-a obligat pe nemţi să plătească nu cu mărci, ci cu aur masiv, toate exporturile României către Germania şi s-au adus în ţară 40 de tone de aur masiv. Sovieticii l-au considerat aur german şi l-au confiscat, drept pradă de război…
   Deşi prin armistiţiul semnat la Moscova, în noaptea de 12-13 septembrie 1944, despăgubirile de război fuseseră fixate la 300 milioane USD, în realitate, până la semnarea tratatului de pace de la Paris s-au plătit mai mult de 1,5 miliarde USD. Prin SOVROMURI, România a fost exploatată mai sălbatic decât coloniile.
   42. Ana Toma, evreică. Ministrul Comerţului Exterior. Fostă şefă de cabinet la Ana Pauker. Soţia lui Bodnarenco Pantelei Pantiuşa (alias Pintilie Gheorghe) din Tiraspol, şeful Securităţii Române.
   Ana Toma a avut sarcina de partid să prezinte la procesul lui Lucreţiu Pătrăşcanu dovezile fabricate, cum că acesta era duşmanul Uniunii Sovietice, dovezi care, deşi nu au convins pe nimeni, au stat la baza condamnării la moarte a celui care a declarat la Cluj, că în primul rând este român şi apoi comunist.
   Şi în acest minister şi în societăţile de comerţ exterior organizate pe ramuri ale economiei naţionale, majoritatea conducătorilor şi funcţionarilor erau evrei. Aceştia afirmau că românii nu au calităţi de comercianţi.
   Pagubele provocate economiei naţionale prin operaţiuni frauduloase în comerţul exterior au fost fabuloase. Oala era bine acoperită, astfel că nu a fost dat în vileag decât cazul de la AGROIMPORT-EXPORT, când grupul de delapidatori condus de Donath Andrei a furat şi depus la băncile elveţiene 50 de milioane USD.
   43.Alexandru Moghioroş (evreu din Ungaria-n.n.). Dirija Ministerul Agriculturii, de la nivelul Comitetului Central.
   44. Teohari Georgescu (Burach Tescovici). Ministru de Interne.
   45.Alexandru Nicolschi (Grumberg Boris Nicolschi) . Evreu basarabean. Sovieticii i-au dat gradul de general. La începutul anului 1945, pentru Grumberg Boris Nicolschi s-a creat o structură specială: Brigada mobilă, care poate fi socotită nucleul viitoarei securităţi. Această formaţiune de represiune formal era încadrată în cadrul Direcţiei Generale a Securităţii Statului, însă acţiona independent şi avea misiuni speciale de informaţii, de arestare şi cercetare a populaţiei (s.n.).
   46.Serghei Niconov. Şeful spionajului român. Avea o biografie asemănătoare cu a lui Alexandru Nicolschi.
   În anul 1948 s-a înfiinţat Direcţia Generală a Securităţii poporului (DGSP), condusă de evreii Alexandru Nicolschi,
   47. Bodnarenco, 48. Pantelei Pantiuşa, 49. Vladimir Mazuru. Dintre oamenii care în primii ani de existenţă a DGSP au ocupat funcţii de conducere, până la şef de birou inclusiv, atât în compartimentele operative cât şi în cele administrative, erau: Serghei Niconov (enumerat mai înainte), 50. Cacica Sasa, 51. Oprescu Dorel (nume de împrumut), 52. Rita (soţia lui Oprescu Dorel), 53. Slechinger Paul, 54. Chioreanu Magdalena (nume de împrumut), 55. Blaukenstein Magdalena, 56. Roza Adalbert, 57. Bichel Ivan, 58. Mişa Protopopov, 59. Bercovici, 60. Ijak Adalbert, 61. Szabo Eugen, 62. Maximenco Feodor, 63. Hollinger Isidor, 64. Teişanu Eugen (nume de împrumut), 65. Hirch Tiberiu, 66. Friedlander Eugen, 67. Herişan Alina (nume de împrumut). Tatăl ei era proprietarul unei rafinării şi al unor sonde din Moldova. 68. Ebner Silvia, 69. Kovaks Pius, 70. Demeter Şandor, 71-72. Fraţii Ady, 73. Hirch-Haiducu, 74. Fux Beria, 75. Herscovici , 76. Schmerler, 77. Hary Bogadan, 78. M. Pacepa. Si alţii .
   În Direcţia de Cercetări Penale, întregul efectiv, în frunte cu Dulgheru Mişu, erau evrei:
   79.Dulgheru Mişu (Dulbergher), 80.Aritonovici Samy, 81. Matusevici Nathan, 82. Ficher Simon, 83. Zigler Simon, 84. Davidovici Leon, 85. Segal Luiza. Si alţii (s.n.).
   Şeful de cadre din Ministerul de Interne: 86. Demeter Şandor.
   Secretar general al Ministerului Afacerilor Interne: 87. Iosif Straier.
   Unităţile teritoriale aveau în conducere, în majoritatea cazurilor, de asemenea evrei.
   La regiunea Bucureşti: 88. Stancu Aurel. Venit în 1944 de la Moscova. Avea ca principali colaboratori pe: 89. Weis Isidor, 90. Kohn Bernanrd, 91. Edelstein, 92. Rodelstein, 93. Hâncu (nume de împrumut). Şi alţii.
   La regiunea Ploieşti: 94. Ştrul Mauriciu, colonel.
   La Braşov: 95. Kalausek Koloman, colonel.
   La Piteşti: 96. Nedelciu Mihailo, apoi, 97. Wisting Eugen.
   La Galaţi: Ijak Adalbert (enumerat mai înainte).
   La Cluj: 98. Patriciu Mihail (nume de împrumut).
   La Bacău: 99. Câmpeanu (nume de împrumut), colonel.
   La Suceava: 100.Popic Adalbert. Paraşutat de sovietici în timpul războiului).
   La Târgu-Mureş: 101. Daszkel Eugen.
   La Oradea: 102. Zeller.
   La Maramureş: 103. Davidovici- Dascălu. Şi altii.
   La Satu-Mare: 104. Ludovik Weiss.
   Mişu Dulgheru (enumerat mai înainte)…angajat al Ministerului de Interne în 1945, apoi trecut la Serviciul Special de Informaţii. Între 1948 şi 1952 a fost şeful Direcţiei de Anchete Penale, poziţie în care a instrumentat cazul Lucreţiu Pătrăşcanu, condamnat la moarte şi ucis în aprilie 1954. La începutrul anilor 80, călăul a emigrat în Israel.
   Ludovik Weiss…a lucrat în Siguranţă în 1946-1948, iar ulterior la Securitate (1948-1960), fie ca şef al Serviciului judeţean Satu-Mare, fie în cadrul Direţiei Anchete Penale, care i-a încredinţat loturile Canal şi pe Lucreţiu Pătrăşcanu. Pentru ultima “ispravă, Weiss a fost decorat cu Ordinul Steaua RPR. In anii 80 a plecat în Israel. In anul 1949 a împuşcat patru ţărani din Odorhei (Satu-Mare): Andrei Pop, Chira Gheza, Biro Andrei, Gyla Alexandru.
   Regiune Prahova: 105. Iţic Averbach. Comandantul Securităţii.
   La Iaşi: 106. David Isidor şi 107.Vasile Dascălu.
   108. Ştefan Koller. Locotenent colonel de securitate. A funcţionat din 1952, în Ministerul Afacerilor Interne, în Direcţia Generală a Lagelor, iar între 1954 şi 1957 a fost comandantul închisorilor din Aiud şi apoi a Văcăreştilor.
   Şi justiţia se afla în mâinile urmaşilor lui Cain:
   109. Avram Bunaciu, “măritat” cu o evreică. Secretar general la Ministerul de Interne. Preşedinte al Tribunalului Poporului.
   La Parchetul general şi mai târziu, la Tribunalul Suprem:
   110. Alexandru Voitinovici. Apropiat colaborator al familiei Brukner (Brucan).
   111. Alexandra Sidorovici (soţia lui Silviu Brucan).
   Aceştia au trimis în faţa plutoanelor de execuţie, sau la moarte lentă, în închisori, floarea intelectualităţii româneşti, care era vinovată de faptul că şi-a iubit ţara şi a militat pentru înălţarea neamului românesc.
   În spatele Anei Pauker şi a baionetelor armatei roşii, având drept model procesele staliniste din anii 30, acuzatorul public Alexandra Sidorovici şi-a permis să urle şi să îndrepte arătătorul spre boxele în care se aflau nişte monştri sacri ai neamului românesc: Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Corneliu Coposu, Gheorghe Brăteanu, Constantin Titel Petrescu şi alţii.
   Singurul minister în care predominau români era cel al agriculturii, dar dirijat, la nivelul Comitetului Central, de Alexandru Moghioroş.
   La instituirea acestei stări politico-sociale au contribuit nu numai Kremlinul, ci şi organizaţiile mondiale evreieşti, interesate de extinderea comunismului pe întreaga planetă.
   În lucrarea sa Contribuţia unor minorităţi naţionale la bolşevizarea României, analistul politic, generalul Neagu Cosma, arată că în România erau “instructori” israelieni, care instituiau sarcini speciale pentru Ambasada Israelului şi pentru evreii din România”: 112. Scholmo Leibovici, 113. Yeschaianu Dan.
   Silviu Brucan (Samuil Brukner). Enumerat mai înainte. Cel mai teribil acuzator, redactor-şef al ziarului Scânteia.
   La Botoşani: 114. Moritz Feller, 115. Ruchenstein,116.Solomovici.
   Toată România era ocupată şi torturată de călăi de teapa unui Feller, Ruchenstein, Solomovici, Grundberg, Nicolschi, Grumberg, isterizaţi de un Brukner. (Ieronim Hristea, De la steaua lui David la steaua lui Rothschild, Editura Ţara noastră, Bucureşti, 2004, p. 326-336, 341, Neagu Cosma, Cupola-Din culisele securităţii, Editura Globus, Bucureşti, p. 44-83).
   Numerotarea şi sublinierile de mai înainte ne aparţin-G.G.C.
   Să continuam şi cu alţii, care s-au înscăunat în locul românilor? Să aleagă cititorii, domeniile care-i interesează. Noi am precizat că în afara agriculturii- pe care tot bolşevicii evrei au sovietizat-o, martirizând un mare număr de ţărani,- evreii dominau numeric în structurile centralizate şi teritoriale.
   Subliniem că nu a fost o cale legală de pătrundere în mecanismele vitale ale României, ci prin forţă brutală, criminală, apoi abuzând de poziţiile obţinute. Aşa cum se întâmplă şi azi. Procesul de eliberare naţională, la care se angajează românii,este legitim şi de nestăvilit. Au dreptul să îndepărteze pe uzurpatori şi să preia controlul mecanismelor de control şi dăinuire ale poporului roman. Evreilor inteligenţi le va fi bine, plecând de bună voie din locurile pe care le deţin prin abuz criminal, sau le menţin ca uzurpatori, prin moştenire. Inclusiv cei care s-au revărsat din nou, după 1989, în structurile informative. In locul lor se vor înălţa românii.
   Să presupunem că palestinienii, ajutaţi de o forţă militara straină, ar fi ajuns în fruntea Israelului şi ar fi lichidat israelienii valoroşi, politicieni, oameni de stiinţa, de cultura, rabini şi ar fi reuşit să-şi prelungeasca autoritatea la urmaşi, iar acestia să şi-o menţină. Ce ar face evreii din Israel şi nu numai? Ar actiona cu toate mijloacele pentru eliberare. Pentru preluarea destinului neamului lor în propriile mâini.
   Este adevarat? Au adus evreii comunismul in Romania si apoi au emigrat, lasand marea masa a romanilor sa sufere si sa rabde jugul si jalea, in timp ce ei se lafaiau pe alte meleaguri?

   Haideti deci sa ne intoarcem in 1944, la data de 23 august, cand Romania s-a alaturat aliatilor, aducandu-si contributia la infrangerea Germaniei hitleriste. Sau, ca sa nu particularizam, sa ne gandim la Europa de est, dupa sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial. Intr-o lume saracita si indoliata, ramasitele holocaustului isi cauta un loc in societate. Cei ramasi pe loc sunt inca speriati de spaima deportarii, de saracia anilor de somaj, munca fortata, stramutari fortate, foame, mizerie. Putinii supravietuitori ai lagarelor de concentrare -denumire eleganta a realitatii – lagare de exterminare – isi cauta viata dinainte, familie, prieteni, bunuri parasite in graba la plecare. Toti evreii sunt marcati, fizic si moral, de lunga si greaua incercare prin care au trecut. Vor sa uite, tind spre normalitate, spre bucurii si suferinte la scara normala, nasterea unui copil, moartea unui batran de moarte naturala, examene, munca pentru painea cea de toate zilele.

   Dar cum sa supravietuiasca pana vor ajunge la aceasta “normalitate” care pentru cei mai multi din ei pare un vis irealizabil? Mizeria lor fizica si morala le va permite sa treaca peste aceasta perioada? Si atunci a venit ajutorul, din partea evreilor pe care soarta i-a ferit de holocaust, evreii din Lumea Noua. Cu fonduri stranse de ei, organizatia umanitara JOINT a reusit sa solutioneze cele mai disperate nevoi de hrana si medicamente ale supravietuitorilor. In 1946, bugetul JOINT pentru operatiunile din intreaga lume se ridica la peste 53 milioane de dolari, din care 86% au fost cheltuiti in Europa, in special in lagarele pentru refugiati. Au fost ajutate mai mult de 180 000 persoane in Germania, mai mult de 120 000 in Ungaria, 65 000 in Polonia, 42 000 in Austria, si peste 200 000 in Romania, respectiv jumatate din populatia evreiasca a tarii din momentul respectiv.

   Cum au fost tratati acesti supravietuitori de catre populatia majoritara a tarilor respective? Iata cateva exemple.

   In Polonia, in primii trei ani de dupa razboi au avut loc pogromuri la scara mare. In Slovacia, in perioada 1945-1948 s-au inregistrat serioase tulburari anti-evreiesti, la Presov, Topolcany si Bratislava. In Ungaria au fost omorati trei evrei la Kundamaras, in 1946.

   In Cehoslovacia antebelica, evreii se identificasera in general cu limba si cultura vechilor nationalitati conducatoare – germana in partea ceha, maghiara in partea slovaca. Dupa razboi, supravietuirorii evrei au fost asimilati acestor nationalitati, evreii supravietuitori fiind tratati la fel de aspru ca hitleristii cotropitori.

   Una din provinciile acestei tari, Rutenia subcarpatica, a fost anexata de Uniunea Sovietica ca pret pentru eliberarea tarii de sub ocupatia nazista. Potrivit acordului incheiat intre Cehoslovacia si URSS, persoanele de etnie ceha sau slovaca puteau cere repatrierea in Cehoslovacia. Toata populatia evreiasca din regiune, aproximativ 12 000 de supravietuitori, si-a manifestat dorinta de repatriere. Dar intrucat inainte de razboi ei se declarasera etnici evrei, guvernul cehoslovac nu a vrut sa le acorde dreptul de repatriere. Unii au fost trimisi inapoi de la granita, mai mult de jumatate au fugit in zonele de ocupatie americana din Germania, doar o parte din ei au primit permisiunea de a se stabili in Cehoslovacia.

   Ce s-a intamplat in URSS, am vazut in lectia precedenta.

   In primii ani de dupa razboi, viata evreilor din Europa de est a fost influentata de doi factori politici.

   Primul a fost ocupatia sovietica. Trupele sovietice aveau ordin sa nu faca discriminari intre etnii, ceea ce inseamna ca uneori nu se faceau deosebiri intre evrei si nazisti, pe de o parte, iar pe de alta parte, ca si restul populatiei, evreii erau supusi jafului si violului la scara mare. Am discutat mai sus despre politica ambigua a Uniunii Sovietice fata de evrei . Pe de o parte, pentru prima oara in aceasta parte a lumii, constitutia le asigura egalitate deplina in fata legilor. Pe de alta parte, orice manifestare de atasament fata de cultura, traditia sau religia evreiasca erau considerate manifestari periculoase de nationalism burghez reactionar. URSS a ajuns astfel sa ocupe Europa de Est fara o pozitie ideologica clara fata de evrei.

   Al doilea factor care a influentat viata evreilor in aceasta perioada a fost ostilitatea populatiei locale fata de evrei, sentiment adanc inradacinat inca inainte de ocupatia nazista. Aceasta atitudine se datora atat bisericii care monta populatia impotriva “ucigasilor lui Cristos”, cat si ideologiilor nationaliste de extrema dreapta, aparute in perioada interbelica ca rezultat al framantarilor sociale si economice.

   Dupa 1945 un alt factor a contribuit la exacerbarea sentimentelor antisemite: relatia privilegiata dintre evrei si comunism. Intr-adevar, daca armatele hitleriste n-ar fi fost alungate din tarile est-europene de catre armata sovietica, evreii care inca mai traiau in aceste tari ar fi ajuns cu totii in camerele de gazare ale Auschwitzului. Constienti de asta, evreii i-au salutat pe rusi ca pe eliberatori si salvatori. Au salutat armata care le-a salvat viata, dar inseamna oare asta ca au salutat modul de viata pe care vroia sa-l impuna conducerea acestei armate?

   Inainte de a raspunde la aceasta ultima intrebare, sa ne intoarcem in 1945. Noii conducatori comunisti impusi de rusi erau impartiti, in general, in doua categorii: comunisti “interni”, care ramasesera in tara in perioada interbelica si care adesea participasera la rezistenta antinazista, si cei “externi”, care petrecusera ultimii ani in exil, – marea majoritate in Uniunea Sovietica. Dat fiind pericolul la care erau expusi in timpul ocupatiei naziste, comunistii evrei faceau in cea mai mare parte din a doua categorie. Intrucat cei din exil beneficiasera de o instruire ideologica intensiva in URSS si stabilisera contacte in cadrul ierarhiei sovietice, Moscova avea mare incredere in ei si, in faza initiala a regimului comunist, li s-au oferit posturi importante in cadrul noilor guverne. De exemplu, Ana Pauker, ministru de externe in Romania. Astfel, imediat dupa razboi, in constiinta populatiilor majoritare, evreu si comunist insemna practic acelasi lucru.

   Chiar daca existau evrei in cateva posturi cheie ale noilor guverne impuse de sovietici, marea majoritate a evreilor nu erau comunisti. Erau mult prea preocupati de agonisirea traiului si lupta pentru reintrarea in normalitate pentru a dori sa faca politica. Iar simpatiile lor politice nu se indreptau catre comunisti, ci catre partidele social-democrate, liberale, sioniste. Aceasta masa de evrei a ramas fara aliati in problemele care ii priveau direct – in ipoteza ca ar fi avut vreodata aliati.

   Un exemplu in acest sens este problema deosebit de controversata a restituirii proprietatilor evreiesti, atat cele comune, cat si cele individuale, confiscate ca urmare a legilor rasiale din timpul razboiului. Locuintele acestor oameni fusesera ocupate de localnici care refuzau sa le restituie. In Polonia, si nu numai, cativa evrei care isi recuperasera casele si atelierele pe cale legala, le-au parasit din nou in urma amenintarilor primite. In Ungaria, presa comunista ii indemna pe evrei sa dea dovada de intelegere si sa imparta apartamentele cu ocupantii curenti. In Cehoslovacia, cererile de restituire au fost pe neasteptate respinse, cu motivatia ca:

   “Declaratia comunitatilor evreiesti se bazeaza pe un principiu gresit. Nu apara interesele cetatenilor evrei, ci apara interesele personale ale capitalistilor. In cazul in care comunitatile de evrei ar continua tot asa, ele ar comite cele mai grave erori posibile. Cerem cetatenilor de religie mozaica sa decida daca sunt de acord atunci cand reprezentantii lor ii conduc spre clasa dusmanilor muncitorilor uniti.”

   Curand evreii au descoperit ca se formase o alianta intre dreapta si stanga pentru a li se opune in problema restituirii bunurilor lor. Cei de dreapta se opuneau din motive antisemite; comunistii, din dorinta de a nu-i imbogati pe cei pe care-i considerau membri ai fostei “clase de inavutiti”.

   Politica economica a comunistilor i-a afectat pe evrei mai direct si mai profund decat pe oricare alt grup etnic. Evreii din statele Europei de est se ocupau in principal cu meserii liberale, ca aceea de doctor sau de avocat, cu cabinete proprii. Erau mici meseriasi, cu ateliere proprii, sau mici negustori, cu dughene proprii. Erau bancheri sau industriasi.

   Intre 1945 si 1950, in tarile satelit ale Uniunii Sovietice, s-au nationalizat pe rand toate bunurile personale. In ce priveste fostele profesiuni liberale, regimul comunist le-a ingreunat activitatea impiedicandu-i pe acesti specialisti sa-si mai castige existenta. Multi avocati evrei au fost exclusi din barou. Tinerii intampinau din nou restrictii la admiterea in facultati, – o varianta noua a principiului de numerus clausus, bazat de data aceasta nu pe originea rasiala sau religioasa, ci pe originea sociala. Iar meseriile majoritatii populatiei evreiesti, amintite mai sus, le asigurau aproape tuturor “o origine nesanatoasa”, “un dosar prost”. Multi evrei “capitalisti” au fost dati afara din casele lor. Bancheri, industriasi, au fost arestati, in Ungaria chiar deportati, si au ramas muritori de foame.

   Pe masura ce comunistii si-au extins controlul asupra tuturor aspectelor vietii in Europa de est, evreii au mai descoperit ca institutiile comunitatii lor au fost infiltrate si in final preluate de simpatizanti comunisti – proces care reprezenta – la scara redusa – transformarile care afectau societatea ambianta. Pana in 1950, nu numai organismele reprezentative, dar si institutiile evreiesti auxiliare, cum ar fi ziarele, sinagogile, scolile si teatrele au fost inchise sau obligate sa se supuna “directivelor”de stat si de partid. In Romania au fost nationalizate, in 1948, 122 de scoli si biblioteci evreiesti.

   Sionistii au fost arestati si torturati ca sa-si recunoasca participarea la “comploturi impotriva statului”. Abia acum se descopera in arhive procesele verbale ale interogatoriilor la care au fost supusi. Cruzimea si rafinamentul acestor torturi nu fac obiectul prezentului curs.

   In Romania, s-a infiintat in iunie 1945 un Comitet Democratic Evreiesc format din comunisti si social-democrati. In foarte scurta vreme, comunistii au indepartat conducerea asigurata de evrei, preluand controlul organizatiilor de evrei si al bunurilor comunitare. Au trebuit sa fuga din tara atat sef-rabinul Alexandru Safran, azi sef-rabin al Genevei, cat si Dr. Wilhelm Filderman a carui viata fusese dedicata salvarii comunitatii evreiesti in timpul razboiului.

   Povesti similare se pot istorisi despre toate tarile fostului lagar socialist.

   Aceste evenimente aveau loc pe fundalul inrautatirii situatiei evreilor in URSS. Pentru a zdruncina puterea Imperiului Britanic, Uniunea Sovietica spijina infiintarea Statului Israel, si prin votul sau de la ONU, si prin vanzarea de arme acordata de Cehoslovacia la indicatiile Moscovei. Dar politica externa si cea interna reprezentau doua aspecte total diferite. Guvernul sovietic dorea sa lanseze deschis un avertisment la adresa evreilor din Uniunea Sovietica, facandu-i sa inteleaga ca sprijinul fata de sionism nu presupunea libertate pentru activitatea sionista din tara. Drept care au urmat toate campaniile si procesele pomenite in lectia precedenta. Apoi s-a schimbat si atitudinea URSS fata de Israel. Semnalul l-a dat un articol din ziarul Pravda – organul partidului – care, la 21 septembrie 1948, ataca Israelul si pe evreii care-l considerau patria lor, si considera ca deportatii trebuie sa se intoarca in tarile lor de origine, sa construiasca acolo socialismul, nu sa emigreze in Israel. Care este cauza acestei bruste schimbari de atitudine? Din momentul in care sionistii si-au atins scopul – evacuarea britanicilor din Israel, sovieticii si-au dat seama ca nationalismul arab reprezenta singura sansa de inlaturare a influentei occidentale in Orientul mijlociu. In plus, i-a ingrijorat primirea entuziasta acordata de evreii din Moscova lui Golda Meir, primul ambasador al statului Israel in URSS.

   Din acest moment, antisionism si antisemitism au ajuns sa insemne acelasi lucru. Evreii, dupa cum am mai aratat, sunt eliminati din toate posturile de conducere. In Romania, Ana Pauker este inlaturata din guvern in 1949. Organizatiei umanitare JOINT i se interzice sa-si mai desfasoare activitatea in tarile socialiste. In Romania si-a incetat activitatea in 1950.

   Portile s-au inchis. Ca si restul populatiilor respective, evreii s-au trezit sub cizma sovietica. Pana la epoca gorbacioviana.

   Ce s-a intamplat in Romania? Revin la intrebarea de la care am pornit. Au adus evreii comunismul in Romania?

   Aici se afla o contradictie fundamentala. Pe de o parte, regimul comunist, in toate tarile, l-a negat pe Dumnezeu si a interzis practicarea religiei. Pe de alta parte, ce este – sau mai exact, ce era un evreu dupa razboi, la patru ani inainte de infiintarea statului Israel? Evreii din Romania, din Polonia, din Franta, SUA, Africa, evreii din toata lumea au diferit atunci, ca si acum, prin limba pe care o vorbeau, prin interesele materiale si comportarea sociala, strans legate – ca sa nu zic impuse – de populatia in mijlocul careia traiau, si este extrem de greu de gasit o asemanare intre un evreu new yorkez, etiopian, parizian sau iemenit sau roman. Cu o singura exceptie. Toti evreii cred in Dumnezeu. Crezul evreului – Sema Israel – Asculta, Israel, Domnul este Dumnezeul nostru, Dumnezeul nostru este unic. Pentru acest crez au murit milioane de evrei. Nu ma gandesc numai la cele sase milioane de victime ale holocaustului, dar si la cei 70 000 de evrei pe care romanii I-au rastignit pe cruce dupa distrugerea celui de al doilea templu; ma gandesc la miile de ruguri ale inchizitiei; la victimele cruciatilor care, in numele lui Isus, ucideau fiii poporului din care mama lui Isus n-a incetat niciodata sa faca parte.

   Deci, a fi evreu, indiferent unde iti duci viata, inseamna a crede in Dumnezeu. Inseamna un anumit mod de viata.

   Deci, adevaratii evrei, cei care s-au dus la moarte dar nu si-au lepadat religia, nu puteau aduce regimul comunist, dusmanul de moarte al religiei.

   Sa presupunem, prin absurd, ca n-ar fi asa. Ca evreii, neam fara tara si fara Dumnezeu, neam de venetici, ar fi vrut sa aduca si sa impuna un regim in Romania. Sau nu neaparat in Romania, sau nu numai in Romania. Eu personal nu inteleg cum ar fi putut. Era departe amintirea evreilor cazuti pe campul de batalie in timpul primuliu razboi mondial, pentru granitele Romaniei. Evreii erau terorizati, dezarmati, demoralizati, adusi la limita extrema a saraciei, dupa patru ani de somaj sau deportare. Nu aspirau decat la reintegrarea intr-o viata omeneasca. Iar Romania, cu toate amaraciunile razboiului, era un stat de sine statator, cu armata, Siguranta si politie. Existau 400 000 de evrei, intr-un popor de vreo 20 milioane de neevrei. Cum s-ar fi putut evreii dovedi mai puternici?

   Iar daca din motive pe care nu le cunoastem, ei ar fi putut fi mai puternici decat armata romana, dece s-au lasat ei omorati in timpul razboiului ca niste vite duse la abator? 140 evrei in pogromul din Bucuresti, 12 000 in pogromul din Iasi, vreo 150 000 in Transnistria – daca evreii erau asa de puternici, dece s-au lasat omorati fara sa incerce macar sa se apere?

   Deci, nu evreii au adus in Romania regimul comunist. N-au avut nici cum, nici de ce. Regimul comunist a venit in Romania calare pe victorioasele tancuri sovietice si si-a tinut cizma pe capetele si sufletle noastre atat timp cat a vrut el, adica pana cand marea noastra vecina de la rasarit a renuntat la dictatura proletariatului, ceea ce a permis si tarilor din jur sa faca la fel. Soarta Romaniei a fost hotarata la Ialta, nu de catre evrei, ci de catre conducatorii de atunci ai omenirii – Churchill, Roosevelt, Stalin.

   Au existat intr-adevar evrei comunisti inainte de razboi si in timpul razboiului. O mana de idealisti care visau egalitate in fata legilor si se lasasera amagiti de utopicul slogan “fiecaruia dupa nevoi”. Pana la 23 august 1944, partidul comunist roman numara vreo 1000 de membri. Chiar daca toti ar fi fost evrei – ceea ce nu este cazul – ce sentimente puteau avea pentru comunism restul de 400 000 de evrei din Romania anului 1944, -comercianti, meseriasi, industriasi, bancheri, liber profesionisti? Raspunsul se impune de la sine. Marea majoritate a evreilor nu au fost comunisti, si marea majoritate a comunistilor nu au fost evrei.

   Deci, va intreb si pe voi.
   AU ADUS EVREII COMUNISMUL IN ROMANIA?

   Bibliografie :
   - Wasserstein Bernard, Disparitia Diasporei – Evreii din Europa incepand cu 1945, edit. POLIROM 2000

   Comportamentul evreilor.

   Îndemnul Talmudic: Un Evreu nu face PĂCAT dacă MINTE. ,deci nu ne miră atitudinea lor.
   • Scopenhauer îi numea acum 200 de ani ca fiind Maeştrii ai minciunilor.
   • . Biblia Ioan 8, 37‐59 unde Isus Khristos spune că tatăl evreilor nu este Avraham, ci diavolul, adică răul absolut (creație creștină provenită de la demonii antici ai religilor politeiste).
   2. Ioan 10,8 – evreii sunt hoți și tâlhari.
   3. Fapte 25,24 – unde spune că toți evreii vor să-l omoare pe Paul, aceştia fiind o mulțime de oameni însetaţi de sânge şi crime, amintiți-vă de episodul crucificării şi aşa ziul blestem al evreilor asupra lor (Matei 27,25 – motiv pentru) care pentru un fanatic, antisemitismul este permis . 1 Tes. 2,15 – evreii sunt iarăşi criminali. Și multe alte pasaje unde Paul îşi exprimă ura față de poporul în care s-a născut
   Martin Luther spune despre poporul evreu că „oameni stricați, ei nu mai sunt poporul lui Dumnezeu….sunt plini de excrementele diavolului în care se bălăcesc ca porcii”, iar despre sinagogă că este „o desfrânată ordinară, este curva diavolului”. Îndeamnă de asemenea ca școlile și sinagogile să fie arse din temelii, cărțile de cult și de rugăciuni să fie distruse (asta probabil de la Ioan Gură de Aur învățătură, așa cum a făcut și el cu lucrările lui Origenes), rabinii să nu aibă voie să se roage, casele evreilor să fie distruse, iar banii și averile confiscate.„Acești viermi veninoși” ar trebui puși la muncă silnică sau expulzați si „dacă nu îi ucidem ne facem părtași la păcatele lor”, mai afirma conducătorul Bisericii.
   Germanii: Hitler ii ura pe evrei (cum de altfel i-a urat si Napoleon, si tarii Rusiei si romanii) pentru ca acest neam era ca un paduche parazit infipt in trupul Germaniei si al Europei intregi. Ei erau stăpânii economiei, faceau camătă, negoţ ilegal, doreau sa subjuge lumea (pt ca nu-i asa ei sunt poporul ales si Dumnezeu le-a promis intreg pamantul); neavând un stat al lor ei s-au ajutat în demersul lor de cahaluri, de francmasonerie, etc. Acaparaseră pământuri întregi în ţările unde au primit cetăţenie, Germania era ruinată din cauza lor. Decât sa vorbiţi de prostituate, bătăi în şcoală puneţi mâna si citiţi un Paulescu, un AC Cuza, Iorga, Eminescu si vedeţi părerea acestor genii despre poporul parazit evreu. Luaţi seama cum de sute de ani încearcă să subjuge economic toate naţiile; astăzi ei deţin marile corporaţii, bănci, trusturi de presă, etc. Ei doresc guvernul unic mondial şi în sfârsit să devină stăpânii lumii. Nu sunt poveşti. Sunt date istorice demonstarte şi scoase la iveală de-a lungul anilor. Cine are urechi de auzit sa audă, cine are ochi de văzut sa vadă. Iată afirmaţia recentă a unui fost prim ministru al jidanilor:
   Menechem Begin , fost prim ministru Israel :
   „Rasa noastra este Master Race. Noi suntem zei divini pe aceasta planeta. Noi suntem atat de diferiti de rasele inferioare, precum sunt ele de insecte. De fapt, comparativ rasa noastra, alte rase sunt bestii si animale. Alte rase pot fi considerate a fii extremente umane. Destinul nostru este de a conduce rasele inferioare. Regatul nostru pamantesc va fi stapanit de liderii nostri cu un sceptru de otel. Masele ne vor linge picioarele si ne vor servi ca sclavi. Scriitorul Slavici Să se astâmpere decĭ luptătoriĭ luĭ Iuda, care numaĭ la punga sa se gândeşte, să înceteze cu calomiile şi cu asmuţările şi cu vânătórea de suflete, şi dacă-şi ĭubesc némul, cum noĭ ĭubim pe al nostru, să nu încarce în capul luĭ urgiaş obştéscă, ci să-şĭ întrebuinţeze ştiinţa şi deşteptăciunea spre a face prin o educaţiune naţională din sĕĭ – nu Români, cĭ ómenĭ ca toţĭ ómeniĭ, cel puţin ca Ţiganiĭ, care merg, precum zice proverbul, cu satul, în care ĭ-a aruncat sórta

   . ..

   •

   Reply
2. Tilica Prostul says:

   10/10/2010 at 04:34

   A New American Story

   “World events do not occur by accident. They are made to happen, whether it is to do with national issues or commerce; and most of them are staged and managed by those who hold the purse strings”
   Denis Healey, former British Defense Minister

   On January 3, 2011, Traian Bujduveanu will be released from a federal halfway house to return to his family in Plantation, Florida. And halfway is precisely how it feels to him. He will have his freedom, but not his good name.
   The government took that from him in June of 2008 when they used explosives to blast open the doors to his home in order to execute a raid at six o’clock in the morning. They took it when they struck his blind and elderly mother as they marched through his home, eventually dragging Bujduveanu in handcuffs from his bedroom into the backyard.
   It was a scene reminiscent of war time videos taken by imbedded photo journalists in Iraq or Afghanistan, but the similarities are not just visual. The details are all too remindful of stories of betrayal at the hands of the American government. The same government that, in times past and present, seeks out the help of Iraqi or Afghanistan, or Vietnamese, citizens to overthrow their government, only to be thrown themselves beneath the wheels of democracy when it suited American interests to do so.
   Like his name, Bujduveanu’s story is complex, until you break it down into smaller parts and review it a few times so that it becomes familiar. Traian Bujduveanu, a naturalized citizen of the United States, was recruited by the American government back in the 1980’s to assist in its plans to overthrow the communist regime of his native Romania. Two decades later, that same government accused Bujduveanu of conspiring to export military aircraft parts to Iran. In the process they were sufficiently able to threaten and intimidate him until he plead guilty to a crime he didn’t commit. The question of why – why did the government fabricate this case, is just as complex and, yet, just as simple.
   Bujduveanu came to the United States, to New York City, from Romania in 1974 with his family. He was 18 years old and filled with optimism. This was America, land of the free, and a place where anyone could succeed through hard work and determination. After six years in the United States, Bujduveanu applied for and was granted citizenship in his adopted home. His parents and two sisters also became naturalized citizens.
   But they were not the first in the Bujduveanu family to take this path. His family and all ancestors were born in Greek-Macedonia, near the ancient city of Pela. By the late 1930’s Greece, through the Greek Secret Services, had begun an aggressive campaign to confiscate territory and property from ancient Macedonia and its people, employing a form of ethnic cleansing in its wake. By 1939 there was a mass exodus from Greek-Macedonia, also known as ancient Macedonia, with half settling in far away Australia, Canada and the United States. While Traian’s grandfather fled to Romania, his grandfather’s brother immigrated to the United States, settling in New York. There Traian’s young uncle, Ionel, enlisted as a pilot in the United States Army during World War II.
   Along with thousands of other pilots, Ionel was assigned to Operation Ploiesti, making dangerous daylight bombing raids against petroleum refineries in oil rich Romania. During the latter stages of World II, Romania, in the concert with the German/ Italian axis of power, was supplying as much as a third of petroleum Hitler’s forces needed on the eastern front against Russia. Because of Ionel’s extensive ties in Romania, the U.S. Army agreed to change his legal name to John Nicholas should he be shot down in one of the raids and there be reprisals against the Bujduveanu clan.
   It was this story of his uncle that inspired Traian to enter the Spartan College of Aeronautics in Tulsa, Oklahoma, with the goal of getting a pilot’s license. He graduated in 1980 with a degree in Avionics and Instruments.
   In 1984 Bujduveanu moved to Florida where he began working for a company called New World Aviation. He quickly found himself in sales, assisting the company as it grew and expanded, selling to foreign governments and their military, throughout Central and South America.
   A year later, agents of the United States government approached Bujduveanu to enlist his assistance in its efforts to bring down the dictatorial government of Nicolae Ceausescu. After World War II, Romania had fallen under Russia control and influence, leading to a succession of repressive communist leadership, ultimately culminating with the installment of Ceausescu in 1965. Ceausescu vacillating between support of Russian submission and Romanian independence, but maintained absolute control throughout, never wavering in his fervor for the Marxist concept.
   Bujduveanu possessed all the qualities the U.S. government desired. Although born in a small village, his family moved to Bucharest, Romania’s capital, when he was still an infant. He grew up with Romania’s political elite, many of whom attained important government offices themselves when their time came. Some were even placed in highly sensitive security positions. Bujduveanu had been able to maintain friendship and contacts from his childhood as he returned to Romania year after year on holiday, and occasionally business.
   He was obviously fluent in the Romanian language, as well as Macedonian. He was additionally fluent in English and had picked up some Spanish-language skills during his travels throughout Latin America. Although a Romanian citizen by birth, Bujduveanu was a proud citizen of the United States and a firm believer in democracy.
   “If Greece was the cradle of democracy,” Bujduveanu is fond of saying, “then Macedonia was its birthplace.”
   Of course he would help the American government in its opposition to the corrupt communist regime in his home country in the name of democracy. Although he was a willing soldier in the cover war, he was not a spy, not in the Hollywood sense of the word. He was not involved in any kind of assassinations or death squads. His job was to target high level assets and gather information.
   He left New World Aviation and began his own business, Orion Aviation Corporation, a modest company which he operated from his home in Florida. But it was more than a front for his clandestine services, it was part of his dream, the same American dream that brought his family here in the first place.
   Ultimately, the Ceausescu regime was toppled over the course of a single week, from December 16 through 22 in 1989.
   “Minor incidents in the Transylvania city of Timisoara led to violence, which quickly spread to other cities.” – Encyclopedia Britannica, 15th Edition (1995).
   Ceausescu was arrested, tied and executed on Christmas Day. Bujduveanu’s picture had been taken shaking the leader’s hand only months before.
   “I am familiar with these events and the role of the U.S. government in them,” Bujduveanu admits. “But it’s not important. What is important is that Romania is once again a democracy, and a better democracy than what we have here now. Of course I’m talking about the government, the corruption of the United States government in recent years.”
   Bujduveanu is quick to add, “It is the government and not the American people. But if they don’t wake up, if the American public does not begin to hold their government responsible for its actions, they will lose what rights and what democracy they have left.”
   After the fall of Ceausescu, all seemed right with the world. Orion Aviation was doing well, following the same line of business as his former employer, but with more of a focus in Eastern Europe and Pacific Rim countries. But the U.S. government and its agents were never far behind, contacting him regularly for input on a variety of issues.
   Bujduveanu’s arrest and search warrant were executed on June 21, 2008, and he and his family were not very fortunate.
   The sound of the explosion when government agents blew open his front door, combined with the ensuing smoke, prompted a neighbor to jump over his fence to investigate, worried that something was wrong. He was met by half a dozen men dressed in SWAT-style gear who told him to return to his home. When he asked what had happened they told him he could read all about in the tomorrow’s newspapers. But what his neighbor wouldn’t read about was Bujduveanu’s mother, who suffered was later diagnosed as a heart attack. Officials called a fire and rescue ambulance for her, but later sent it away after she was stabilized in an attempt to cover up the incident.
   Frustrated in not being able to find what they were looking for, a squad of agents and officers began digging, literally, with shovels found on the property.
   Interestingly, the government claims to have “found boxes of military aircraft parts stored on Bujduveanu’s property, including hundreds of parts for the C-130, the F-5, and other military aircrafts.”
   The court, in its limited wisdom, has decided not to allow Bujduveanu to present a multitude of proofs on appeal by granting the government’s “Motion in Limine”, filed after it saw the defensive evidence he planned to present on appeal. It is an obscure legal maneuver that “preclude(s) the Defendant from challenging these (parts) classifications in Court or at trial,” or otherwise in public.
   The government’s motion goes on: “In the sampling of the Defendant’s filings attached hereto …, the Defendant attempts to explain that the parts at issue are not military or are not suitable for military use because they are used antiqued parts. This “explanation” would be irrelevant to any judiciable issue at trial.
   At this Bujduveanu’s demeanor change and he is no longer the stoic protagonist. Struggling to maintain his emotion he asks, “What are they trying to hide? Why don’t they discuss this in the open? In fact, Iran has a firm order for 250 MIG-29 and 250 SU-27 aircrafts, or because the Iran Aircraft Industry manufactures its own aircrafts including a variant of the F-5 aircraft, or because the Iranian Helicopter Industry has been placed there and is manufactured its own Bell Helicopters. Do they really need 40 years old junk parts? Or is this the kind of noise that we need to make before we enter into Iran in order to create another revolution there? Can anybody see that we are a total failure when it comes down to foreign policy and relations?” Bujduveanu’s frustration grows with each question. He is frustrated with the court’s compliance with the government in keeping him silent when they have so publicly humiliated him. There was no court stepping in to stop the federal government, or the multitude of separate government agencies from putting out their own press releases after his arrest. No judge to keep government friendly websites, indeed some government sponsored websites, from presenting a one-side view – the prosecution’s view, before he had been arraigned. No higher authority to protect him from being tried in the press, at the behest of the government, so that this same government could use it all against him in pressuring him to plead guilty. Everyone questioned and interrogated by the government where quoting the federal agents saying, “There is a lot of pressure from above …” Pressure by whom? Who were these people above?
   “And these lists – the Munitions Control List and the Commerce Control List, they are available to anyone on the Internet. They show the part numbers and descriptions. They show the classifications. So what are they afraid of? Why won’t they let me make my case in the court?”
   But Bujduveanu did have his day in the court, and he pleaded guilty to the charges. On April 2, 2009, Bujduveanu appeared in the Southern District of Florida courtroom and capitulated to the government’s singular charge of conspiracy to illegally export military and dual use aircraft parts to Iran. He reentered the same court on June 11, 2009, for sentencing: 35 months in federal prison to be followed by 3 years of supervised release.
   “You must understand how the government works. When they arrested me they put me in a SHU (Special Housing Unit), completely isolated and sleeping on the floor for the first ten days. My attorney had to plead with the court to take me down to the general population area. This is here in the United States, not some Third World country.”
   “The government threatened me with other charges, crazy charges. All lies. But remember, I’ve seen them lie. They are very good at lying. This I’ve experienced first hand,” Bujduveanu says with an almost casual reference to his past dealings with government agents during the Romanian plot. “I had to think of my elderly mother and my son.”
   Bujduveanu has a seventeen year old son who lives with his ex-wife only a few miles from his home. Their residence was also searched, computers confiscated and his son’s vacation money seized.
   Additionally, Bujduveanu had no access to his documents or the Internet in order to properly aid in his defense. He went through three different lawyers before he was able to find someone with the expertise to help him. By then he had pled guilty and had been sentenced, but still held out hope for his appeal. Then the court, in alliance with the government, instituted the gag order, giving him little to hope for at this point, like being halfway home.
   All were in the overused name of national defense and homeland security. Indict and convict, but don’t allow the defendant to put on a defense or appeal by confronting their accusers or challenging the evidence. With the stroke of an executive order pen here and a government sponsored gag order there, a new American story is told.
   But that still doesn’t answer the original question. Why? And why Traian Bujduveanu? As one recent U.S. president said, simply because they can.
   The United States foreign policy efforts since the Iraqi war have been dismal. Friendly or otherwise empathetic countries around the world have been hesitant to give America the same kind of carte blank support they once did in the immediate aftermath of 09/11. This is particularly true of the cautious, or even skeptical, view countries take with regard to America stands regarding Iran.
   In a related case this past May, a French court refused an American request to extradite an Iranian businessman who was accused of violating an American embargo on exports to Iran. Majid Kakavand, 37, had been arrested at a Paris airport in March of 2009 on an American warrant. But the French government prosecutor opposed the extradition request noting that Kakavand had not violated French law and that the equipment involved “was not necessarily military in nature.” (The New York Times, Thursday, May 6, 2010)
   So the American government seeks to achieve their goals by finding scapegoats here at home, backed by the courts and, in particular, a conservative Supreme Court found to be even more conservative in its interpretations of the War Powers Act.
   Lastly, through fear and intimidation, the government acquires the assistance of its citizens in combating the “axis of evil” at every turn. The message is: “Be afraid, be very afraid, to do business with anyone of Iranian decent or affiliation.” The government may not be able to get away with racial profiling, but its citizens can.
   Everyone involved in this case have disappeared. The PSI officer, the lawyers, the state attorney, the federal agents, and none of the agencies involved in this case faded away. The only two people remaining in this case are Bujduveanu and Judge Seitz.

   Case in point: Arizona’s new illegal alien law makes it a crime for anyone to give aid to an illegal alien. If a driver pulled over for a simple traffic stop is found to have an illegal alien in their vehicle, they have committed a crime by giving them a ride. Average citizens are required to determine if each passenger is legally on this side of the border. The simplest way to achieve the goal is to not give a ride to anyone with a Spanish surname, a Spanish accent or a brown skin tone not attribute to the Arizona sun.

   But that’s another new American story.

   Reply
3. Tilica Prostul says:

   10/10/2010 at 04:35

   On June 21, 2008, the United States by and through the following agencies: Federal Bureau of Investigations, United States Department of Homeland Security, Immigration and Customs Enforcement, National Security Agency, United States Custom Office, United States Immigration Department of Defense Criminal Investigation Service, Department of Treasury – Office of Foreign Assets Control, Plantation Police Department, Broward County Sheriff Department, Plantation Fire and Rescue Service, Department of Commerce, United States Department of State – Directorate of Defense Trade Controls, Department of Justice, United States Marshall, did raid Traian Bujduveanu’s residence.
   This raid requiring over 30 agents to overwhelm any resistance which may have been offered by Traian Bujduveanu or his eighty-four year old blind mother, permitted the government to seize extremely valuable assets which according to the lead prosecutors for the United States were claimed in Court to be worth more than “$ 100,000 from the boxes alone”, not including the cash or computers.
   Contrary to the representations made by the assistant United States attorney in her place as an attorney before the bar in the open court, during the preconvention motion, the assets seized were less than $ 10,000.00 rather than considerable “ over $ 100,000.00” aircraft parts and consisted of antiqued aircraft parts, this even after an extensive search involving dozens of agents digging holes in the Traian Bujduveanu’s garden.
   The patently ridiculous television type drama did not harvest anything more than would have been recovered if the United States had chosen to detain Traian Bujduveanu while at or on the way to Publix the previous day, or had the United States calmly knocked on the door with a search warrant instead of terrorizing an eighty-four year old blind woman and sending her to the hospital by striking her.
   According to the witnesses that have been questioned or interrogated, Traian Bujduveanu was under surveillance since 2007, which represents considerable time before the raid, and could have been detained without the need to break in and breakdown doors, causing unneeded damages to the property and by standers.
   Apparently, the bureaucratic imperative of needing to justify the expenses of this misadventure create sufficient rationale for the United States Attorney’s Office to behave in a manner more consistent with Romania’s former communism regime than the spirit of the “taking clause” in the United States Constitution.
   It is regrettable Bujduveanu’s prior counsels, openly admitted, they were afraid to challenge the United States otherwise this matter could have been more promptly addressed.
   A current colleague of Bujduveanu has said it is a shame to hear this type of fear comment from any citizen, let alone attorneys, because when the government’s citizens have become afraid of the government, especially where it involves the citizens willingness to speak the truth, “the government no longer has legitimate authority to govern”.
   The government conducted a massive investigation to get a handful of used parts, which if presented to a jury would have resulted not only in acquittal, but made the government a laughing stock.
   Bujduveanu regrets buckling into the coercion of the government and his innate fear of government instead of properly presenting the case to court and public and having his day in court.

   Reply
4. roman says:

   14/12/2010 at 22:55

   un soldat roman care pleaca sa “lupte” in Afganistan primeste un salariu de 4500 de euro/luna .. de asta pleaca acolo . Mareamajoritate au intre 20-27 ani!

   Reply

Leave a Reply Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Name *

Email *

Website

CAPTCHA Code *

Comment

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>