Noam Chomsky atrage atenţia asupra puterii deosebite pe care o capătă marile corporaţii multinaţionale:
“Privatizarea NU inseamna ca iei o institutie publica si o dai unei persoane simpatice. Privatizarea inseamna ca iei o institutie publica si o cedezi unei forme de tiranie privata. Institutiile publice au mai multe parti benefice, de exemplu ele pot functiona in pierdere, pentru ca nu sunt acolo cu scopul profitului. Ele pot merge intentionat in pierdere datorita partilor benefice conexe. De exemplu industria publica a otelului poate merge in pierdere pentru a se asigura astfel un pret scazut altor industrii.
Institutiile publice pot avea contraproprietate ciclica, ceea ce inseamna ca pot mentine angajatii in perioade de recesiune, crescand comenzile, ducand in final la iesirea din recesiune. Companiile private nu pot face asta in perioade de recesiune, ci concediaza in masa pentru scaderea pierderilor. “
Avram Noam Chomsky este un reputat lingvist, filosof şi activist politic american, profesor emerit în lingvistică la Massachusetts Institute of Technology, considera in comunitatea stiintifica drept unul dintre parintii lingvisticii moderne. În afara lumii academice, Chomsky este foarte cunoscut în lumea întreagă pentru activismul său politic şi pentru critica sa la adresa politicii externe a Statelor Unite şi a altor guverne.
Chomsky crede că un element fundamental al naturii umane este nevoia muncii creative, cercetării creative, creativitate care trebuie să se manifeste în afara limitelor arbitrare pe care le pot impune instituţiile coercitive. O societate decentă trebuie să maximizeze condiţiile de exprimare a creativităţii umane şi să depăşească represiunea şi opresiunea care există ca reminiscenţe istorice în orice societate, un sistem descentralizat de asocieri libere între instituţii economice şi sociale.
Chomsky consideră ca există două sarcini intelectuale importante în sfera politică şi socială. Prima este de a imagina o societate viitoare dreaptă, adică de a crea o „teorie socială umanistă, bazată, pe cât posibil, pe concepte ferme şi umane despre esenţa sau natura umană”. Cealaltă este de a înţelege natura puterii şi a opresiunii şi terorii din societatea noastră. Aceasta înseamnă a ne referi la instituţii precum administraţia, poliţia, armata, dar şi alte instituţii centrale economice, comerciale şi financiare.