Partidul Național Democrat Creștin
Pentru cei ce ma vor intreba de ce am iesit pe strada si am facut aceste poze, le voi raspunde in randurile urmatoare. Se pare ca asistam la o erodare fara precedent a democratiei in intreaga lume si la o manipulare a opiniei publice cum nu s-a mai intamplat. Se urla despre asa-zisul terorism islamic si de importanta razboiului impotriva acestei “amenintari” dar nu se sufla un cuvant despre terorismul economic al corporatiilor multinationale, dirijat si acceptat de marile “democratii” care incearca sa stearga de pe fata pamantului tari intregi, sa le distruga si sa le transforme in servitorii lor vesnici. Exemplul Greciei e doar primul dintr-o lunga serie care ma tem ca va urma.
Thailanda era o tara relativ stabila politic in ultimii ani, in ciuda lovirutii de stat din 2006 si a catorva serii de proteste care au dus la schimbarea guvernului in 2008. In 2010, in martie, inainte de a incepe aceste proteste, Thailanda avea o crestere economica preconizata de 6.2%. Nu va mai fi nici 2% dupa aceste evenimente. Conflictul politic intre fostul prim-ministru, Thaksin Shinawat, dat jos de la putere (cu acordul regelui) in 2006, fugit din tara (fiind condamnat la 2 ani de inchisoare pentru coruptie) a luat o noua intorsatura in martie, cand curtea suprema de justitie a decis confiscarea a circa 1 miliard de dolari din averea lui personala, bani inghetati inca din 2006.
Dupa o saptamana, au venit cateva zeci de mii de “camasi rosii” (cu ideologie cvasi-comunista, sustinuti financiare de Thaksin si de altii) care au cerut nici mai mult nici mai putin decat demisia guvernului. Nu revendicari pentru o viata mai buna. Nu, doar demisia. Dupa ce primul ministru (Abhisit Vejjajiva) a acceptat un dialog cu ei, dupa doua zile s-au retras si au refuzat orice negociere. S-au instalat in zona comerciala a Bangkokului, si-au construit baricade si acolo au ramas, in ciuda faptului ca trei sferturi din populatia capitalei nu e de acord cu ei. A urmat prima incercare ferma de evacuare a lor pe 10 aprilie. In momentul in care soldatii s-au apropiat de manifesanti, au fost atacati cu cocktailuri Molotov si asupra lor s-a tras cu gloante reale. Armata a ripostat in consecinta, iar rezultatul final a fost de 25 de morti – 19 protestatari, 5 soldati (toti im
puscati) si un reporter japonez. Guvernul a renuntat sa continue in aceeasi nota si I-a lasat la locurile lor. Mass-media internationala a prezentat de multe ori distorsionat aceste probleme, ca si cum camasile rosii ar fi victimele guvernului. Asta a dus si la teama armatei si politiei sa intervina cu fermitate (cum ar fi trebuit), pentru a nu-si face dusmani din opinia publica internationala si dintr-o parte din populatie. Si asa s-a permanentizat o stare de tensiune (ajutata probabil de cei care vor destabilizarea Thailandei), cu grenate aruncate din cand in cand pe strada in znele comerciale si politisti impuscati din masini. De joi violenta a inceput din nou sa se amplifice. Pana acum, in confrunarile din zona Rachadamri au murit 19 oameni si au fost raniti peste 165. Baricade si retele de sarma ghimpata au inceput sa apara si relativ aproape de zona in care locuiesc.
Ieri, la mine la universitate, in jurul orei 3, s-a dat un anunt public in care studentii erau sfatuiti sa plece acasa, deoarece campusul nu mai e sigur. Iar azi la France 24 am auzit chiar pareri despre posibilitatea unui razboi civil (am dubii serioase ca s-ar putea ajunge la asa ceva, insa cu nebunia din toata lumea in ziua de azi, nimic nu e exclus). Cine arunca cu grenade, cine trage de pe cladiri? Suna cunoscut? Seamana cu Bucurestiul din 1989 putin? Cine trage sforile din umbra?
Suntem bombardati peste tot cu stiri negative, ca sa ne fie teama, ca sa nu putem trai ca niste oameni normali (inclusiv sa ne amintim ce situatie e in Romania, dar si ce se intampla in SUA sau restul Europei). Peste tot apar “atacuri”, “bombe”, “prabusiri economice”, “creste somajul”, “scad pensiile”, etc. Incep sa am sentimentul tot mai puternic ca exista un plan mondial care vrea sa ne transforme in niste sclavi fricosi. Iar eu nu am dorit decat sa-mi cumpar ieri o vioara de la un magazin de muzica. Insa era inchis din cauza situatiei din oras. Am vrut sa trec pe la magazinul de computere (cel mai mare din Thailanda). Era si el inchis din aceleasi motive. In Siam nu mai pot ajunge la libraria internationala, pentru ca e inchisa de saptamani de zile. Trenurile suspendate sau metroul circula cand pot. Acum din nou nu mai circula.
Azi am decis ca refuz sa ma ma las speriat sau intimidat de ce se intampla si am hotarat sa ies prin oras. M-am dus intai spre magazinul de muzica, de-a lungul strazii Pettburi. Primele 7 fotografii din zona aceea sunt. Strada aproape pustie, cu politie si armata asezati din loc in loc. Apoi, am luat-o spre nord, spre Siam, una din zonele comerciale a orasului. Strada si mai pustie. Strada e blocata pt masini (poza 8), insa am vazut ca politistii erau intelegatori si mai lasau cate o masina sa treaca. Si strada asta era aproape pustie. Aproximativ la jumatatea strazii am auzit la distanta mare 5 impuscaturi, apoi, dupa circa 1 minut, una mai puternica. Am ajuns langa baricada camasilor rosii (pozele 9 si 10) si am urcat pe pasarela de deasupra. Un grup de thailandezi se afla acolo, ascunzandu-se dupa coloanele de beton (unul mi-a spus ca lucreaza pentru BBC). Mi-au spus ca e un lunetist care trage si mi-au facut semn sa ma ascund dupa balustrada (imaginile 11 si 12), probabil cele 5-6 focuri de arma pe care le auzisem inainte venisera de la el. Recapituland in minte scena cu “lunetistul” mai tarziu, am realizat ca asa-zisii reporteri erau de fapt camasi rosii care incercau sa lanseze mici rachete artizanale spre politie si armata (care statea pasiv pe pozitii ceva mai incolo, fara intentii de atac).
Ce pareau mici camere sau microfoane legate de tije erau de fapt rachete artizanale. Nu-i de mirare ca fusesera focuri de arma inainte, o fi ripostat careva la atacurile lor. Insa cand m-au vazut pe mine le-a fost jena sa faca ceva si de fapt au si plecat curand de pe pasarela. Inca o data, se confirma cine porneste atacurile si care e partea cea mai agresiva. Si cu atat mai mult trebuie sa remarc cat de distorsionat e prezentata problema la unele televiziuni occidentale.
In spate, din zona camasilor rosii, cineva urla un discurs din care n-am reusit sa inteleg nimic, intai fara statie de amplificare, apoi au pornit si difuzoarele. Se pare insa ca nu mai tragea nimeni si n-am gasit nici un motiv sa ma ascund dupa balustrada cum nu gasisem nici la inceput. Am privit spre zona unde ar fi trebuie sa fie lunetistul, insa nu am observat nimic. Dupa 5 minute am plecat, pe langa Stadionul National, spre Tesco/Lotus (magazinul de unde imi mai iau mancare, doar ca de obicei merg prin alta parte). Am vazut in continuare baricade si un vehicul blindat (pozele 13 si 14). Am mai intrat in vorba cu un profesor local (care se pare ca bause putin), am mai auzit o impuscatura in spate (la mare distanta) si apoi am ajuns la magazin (unde am facut unele cumparaturi). M-am intors spre casa pe drumul obisnuit, departe de zonele de conflict.
In situatiile conflictuale, frica e prima care omoara. Intai frica, si apoi curajul nesabuit (care e la fel de periculos si trebuie evitat in aceeasi masura). Plimbarea mea de azi a fost un test de umanitate. Pentru ca e posibil ca in viitorul nu prea indepartat sa fim mult mai incercati, ca fiinte umane, decat s-a intamplat pana acum. Si cel mai important lucru e sa ne invingem frica, pentru ca ea e prima care ne ucide.
Un roman in Thailanda
Alte articole
Daca ti-a placut acest articol, il poti trimite!
Loading ...
Ce bataie a fost in parlament.
Doamne la ce s-a ajuns, nu stiu ce sa mai zic caci ma lasa si fara cuvinte parlamentarii astia ai nostrii. Ramane sa vedem daca or sa taie salariile si pensiile. Probabil ca da.
Dumnezeu Sa Ne Ajute!